Sfânta Mare Muceniță Anastasia, prăznuită de Biserica Ortodoxă pe 22 decembrie, ne oferă o icoană teologică profundă, unind în chip minunat tema jertfei cu cea a Învierii. Viața și martiriul său nu sunt doar o simplă relatare istorică, ci o oglindire a misterului pascal, o anticipare a biruinței lui Hristos asupra morții.
Din perspectiva teologică, Anastasia nu este doar o martiră, ci un martor al adevărului evanghelic. Numele său, derivat din grecescul „Anastasis” (Înviere), prefigurează destinul său de a mărturisi, prin însăși viața și moartea sa, realitatea Învierii lui Hristos. Această legătură onomastică nu este o simplă coincidență, ci o chemare divină, o predestinare la a trăi și a muri pentru credința în Cel Înviat.
Viața Sfintei Anastasia, marcată de orfanitatea timpurie și educația creștină primită într-o mănăstire, ne dezvăluie o pregătire ascetică, o cultivare a virtuților teologice – credința, nădejdea și dragostea. Această temelie spirituală a constituit fundamentul pe care s-a clădit mărturisirea sa curajoasă în fața prigonitorilor.
Martiriul Sfintei Anastasia nu trebuie înțeles ca un simplu act de cruzime umană, ci ca o participare la patimile lui Hristos. Prin suferințele sale, ea se identifică cu Mântuitorul, urmând calea Crucii spre Înviere. Această perspectivă teologică ne îndeamnă să vedem în martiriu nu o înfrângere, ci o victorie spirituală, o biruință asupra puterilor întunericului.
Imnografia bisericească, în special troparul Sfintei Anastasia, subliniază legătura sa strânsă cu Hristos: „Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc…”. Această imagine a mielușelei care se jertfește din dragoste pentru Mirele său divin ne amintește de jertfa supremă a lui Hristos pentru omenire.
Din punct de vedere teologic, Sfânta Anastasia ne învață despre puterea transformatoare a credinței, despre curajul de a mărturisi adevărul evanghelic chiar și în fața morții, și despre nădejdea nestrămutată în Învierea lui Hristos. Exemplul său ne îndeamnă să ne asumăm cu responsabilitate identitatea de creștini și să trăim conform învățăturilor Evangheliei.